Operele Artistului
Devotat vocaţiei sale încă de la o vârstă fragedă, Romulus Ladea îşi onorează propriul talent prin muncă asiduă şi perseverenţă, dăruind posterităţii forma cristalizată a iubirii de neam, de frumos şi de viaţă, în toată complexitatea ei.
Eroicul
Viziunea eroică în operele lui Ladea se remarcă în mod impresionant, evoluând cu solemnitate de la o interpretare la alta, adăugând nuanțe subtile imaginii eroului martir al neamului. Fiecare nouă creație păstrează cu mândrie amprenta memoriei, pecetea istorică și încărcătura emoțională inițială. Pentru Ladea, eroismul personajului Horea devine o simbolizare a spiritului românesc în fața suferinței supreme.
Eroul sacrificat devine un simbol al sublimării umane prin actul semnificativ de dăruire, sfidând moartea în numele unui ideal superior pentru comunitate, dorind să înfrunte trecerea timpului în numele biruinței spiritului și al iubirii pentru oameni. Aceste teme filosofice sunt prezentate cu măiestrie în sculpturile lui Ladea, care ocupă un loc important în panorama sculpturii române moderne.
Opera lui Ladea, prin semnificațiile nemuritoare evocate de eroi și deschiderea către universal, aduce o dimensiune profundă în sculptura monumentală românească. Acestă dimensiune se manifestă prin tensionarea sentimentelor profunde și prin conferirea unui suflu epic idealului istoric, transformându-l într-un eveniment palpabil.
Mitul
Ciclul amplu de lucrări ne oferă o perspectivă îndrăzneață asupra universului ideatic al sculptorului și a viziunii sale estetice originale, înrădăcinate în limbajul sculpturii europene, îmbinate cu exaltarea spiritului etnic specific concepției sale.
Elemente eroice și elemente ale românismului, profund înrădăcinate în mentalitatea românilor dincolo de munți, se regăsesc în operele sculptorului, atât cele create la Cluj, cât și cele realizate în timpul perioadei sale la Timișoara.
Evoluție pe care o remarcăm a fost influențată și susținută de evenimentele istorice, de poziția geografică și de contextul spiritual al României în epoca modernă.
Iubirea
Tema iubirii, abordată în multiplele modalități ale speciilor și genurilor artei sculpturii, este prezentă în creația lui Romulus Ladea mai mult decât în arta altor sculptori români. Această evoluție este influențată de viața sa marcată de evenimentele și faptele particulare ale carierei sale artistice.
Cu o paletă bogată de emoții și tensiuni afective, sufletul artistului cunoaște un moment de transformare semnificativ odată cu căsătoria sa cu Lucia Piso și nașterea fiului lor, Ion. Această transformare se reflectă în mod evident în creația sa artistică, în special în perioada cuprinsă între anii 1935-1945. În această perioadă, opera lui Ladea trece printr-o tranziție graduală de la tematica istorică și eroică a operelor anterioare către o nuanțare lirică și dramatică a concepției artistice, a viziunii și a limbajului plastic.
Lucrările ce întruchipează iubirea, familia, maternitatea, paternitatea și dragostea părintească sau fraternă constituie o parte semnificativă, raportat la ansamblul creației lui Romulus Ladea. Sculpturile sale dezvăluie sentimentele nobile ale umanității, capturând iubirea în toată splendoarea ei, însoțită de o profundă filosofie a dorului.
Idealul de Frumos
În lucrările lui Ladea, idealul de frumuseţe se manifestă printr-o vigoare şi o forţă de natură pozitivă, care amintesc de ciclurile vieţii. Atitudinea, gesturile, postura și expresia generală a corpului iau forma unei feminități robuste și sănătoase, care este atrăgătoare și echilibrată. Totodată, în nudurile lui Ladea se poate distinge influenţa şcolii franceze moderne de sculptură.
Nudurile create de artist încorporează elemente transcarpatice, iar prin formă, proporții, fizionomie și atitudine, devin portrete spirituale şi simboluri ale caracteristicilor noastre etnice. Sculpturile realizate în terracotta în ultima decadă a carierei sale artistice denotă frumusețea românească cu influențe elino-latine.
Puritatea şi prospeţimea prezente în nudurile sale evocă melancolic nudurile venusiene, a căror frumuseţe fizică este dublată de energia feminină dătătoare de viaţă
Familia
Subiectul maternității, care a apărut inițial în creația timpurie a sculptorului, revine în mod remarcabil în 1935, după căsătoria cu Lucia Piso și nașterea fiului lon, într-un moment de maturitate a operei sale. Interpretarea acestor sentimente trăite în sânul familiei se materializează în numeroasele sale compoziții, portrete și nuduri în sculptură în relief și în ronde-bosse.
Cultura și arta Renașterii italiene, care au stârnit interesul şi admiraţia artistului, au un ecou în creațiile sale. El a reușit să integreze influențele acestei perioade artistice în opera sa, creând o sinteză fascinantă, care transmite, similar cu stilizarea iconografiei bizantine a artei sacre din picturile bisericii ortodoxe, îmbinarea umanului cu sacrul.
O altă faţetă a comuniunii din interiorul familiei este iubirea paternă, pe care Ladea o întruchipează cu emoţie şi o înnobilează cu amprenta proprie în lucrări cum este Întoarcerea fiului rătăcitor.
Spiritul Sacru
“Cu fiecare fir de iarbă, cu fiecare adiere de vânt care vibrează viaţă şi forţă, l-am descoperit pe Dumnezeu şi iubirea”.
- Romulus Ladea
Tema revelaţiilor morale din spectrul spiritului sacru a evoluat cu precădere în perioada izolării lui Ladea din viaţa universitară de la Cluj, în anii marcaţi de comunism, cenzură şi controlului Securităţii.
Izolat în creaţia sa, artistul a răspuns condiţiilor vremii cu înţelepciune şi cu o nouă bogăţie creativă. În sculpturile sale se regăseşte un omagiu tăcut şi totuşi viu, adus demnităţii umane a eroilor români care şi-au purtat crucea suferinţelor în închisori.
Mentorii
Monumentul Şcoala Ardeleană, desăvârşit în anul 1970, evocă lupta unor personalităţi ca Samuel Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior pentru afirmarea latinității României. Acest monument încheie cu măiestrie parcursul creator al sculptorului Romulus Ladea, în care putem remarca structurile stabile şi compoziţia în piramidă, îmbogăţite.
Astfel, ansamblul este forma concretă pe care Romulus Ladea a dat-o idealurilor sale morale şi artistice, cu privire la valorile etnice și la perpetuarea latinității limbii și istoriei poporului român. De asemenea, prin acest monument, el transmite generației viitoare a sculptorilor importanța continuării unei aspirații comune în artă.
Etapele Creației
Influenţa rodiniană 1922 — 1924
Experimentele 1925 — 1927
Ciclul istoric 1928 — 1933
Ciclurile tematice 1934 — 1946
Stilul 1946 — 1958
Deplinătatea personalităţii 1959 — 1970
Maestrul, Creatorul de şcoală